Despre tinerii maimutoi

de Georgiana Stefan

Nota autoarei: Urmatoarele randuri sunt interzise celor care s-au nascut si s-au dezvoltat pupincuristi. Nu iti pierde timpul sa citesti, mai simplu ar fi sa te privesti in oglinda.

Mesajul de fata este o completare a unui articol pe care l-am scris cu ceva timp in urma, pe blogul personal. Este o completare pentru cei care au crezut ca sunt mult prea “acida” sau “extraordinar de subiectiva”, prea complicata pentru a oferi o lectura digerabila pentru tot omul. Din respect pentru cei care au rabdarea sa citeasca ceea ce eu scriu in miez de noapte, ma vad nevoita sa continui.

Nu este un mesaj despre ce ma deranjeaza, este doar un mesaj despre ce ma irita cand privesc in jurul meu. Este un mesaj despre tinerii care nu sunt decat un reply al celor de care incercam sa scapam. Acei tineri “batosi” si, aparent, siguri pe ei, care vin cu discursurile memorate de acasa, scrise de altii. Acei tineri care memoreaza si virgula si punctul exact asa cum au fost scrise de autor. Acei tineri care s-au nascut pentru a fi un rezultat nedorit la o democratie prost inteleasa. Acei tineri care nu au inteles ca libera exprimare este, defapt, rezultatul unei actiuni de gandire… in prealabil; nu o memorare mecanica adusa la rangul de arta.

Este un semnal de alarma, in fata unei pepiniere de pseudolideri care au impresia ca daca stii unde si cand “sa pupi”, este inceputul unei cariere de “succesuri”.

Pur si simplu consider ca moda celor care nu sunt in stare sa isi lege sireturile fara asistenta a trecut! Sa nu ne lasam calauziti de principiile unor vremuri pe care le dorim apuse. Este un articol pentru tinerii care dorm in costum pentru a se trezi impachetati dis de dimineatza si pentru care nodul de la cravata este un simbol al maturitatii. Pentru cei care uita ca mersul pe jos se face relaxat, punand un picior in fata celuilalt si nu un bat in partea posterioara.

Sunt cateva randuri pentru cei care urmaresc stirile de la ora 5 ca pe un serial de cultura generala. Un mesaj pentru cei care nu vad esenta lucrurilor, pentru cei care nu vad padurea de copaci. Si aici nu pot sa nu ii amintesc pe cei care nu au vazut importanta unui summit la Bucuresti, din cauza unor bugete prea mari cheltuite. Sunt cuvinte despre tinerii care nu sunt in stare de nimic, care nu isi pot asuma o responsabilitate oricat de mica ar fi ea, dar care au un cult atat de profund al personalitatii incat au impresia ca toate societatile oculte ii cauta, pur si simplu pentru ca sunt prea pretiosi sa umble liberi pe strazi. Uneori le dau dreptate. Locul lor nu e pe strada ci poate intr-o clinica de psihiatrie cu un pachet zilnic de 2, 3 poate chiar 4 perechi de palme administrate.

Este un articol pentru cei care nu inteleg ca nu pentru ca traim in Romania, nu merge nimic! Ci pentru ca tara aceasta este populata de romani. De romani iresponsabili, care se doreau a fi generatia de maine… dar raman aceeasi generatie de ieri.